 |
|
 |
|
VAL ANDREESCU 949 Junior

Data inscrierii: 25/Oct/2010 Mesaje: 9 Localitate: VASLUI
|
|
 |
|
 |
|
Trimis: 29/04/2011 19:45 Titlul subiectului: DIN VOLUMUL "FIORII ZBORULUI TANDRU" |
|
|
ÎNMUGURIND VEŞTEDE CRENGI
Mângâie visul cu pleoapa gândului tău
să-ţi crească aripi de verde şi-nalt
să-nflorească speranţe-a iubire
înmugurind veştede crengi.
Lasă-ţi dorul neîngrădit să zboare
gheţari să topească în suflet
înfiorând senzații viitoare
paşii să-ţi cânte prin umblet.
ZALMOLXES
Când nu ard nu comunic ca ei
ce rescriu ce-au scris mulţi despre zei
şi zeiţe, harpii ori iele pe lac
nu scriu, meditez, contemplu şi tac
cum se ruga meditând Deceneu
zeului poporului dac
lui Zalmolxes al meu !
COROANE FURATE
Strivesc secunde în Antecamera Mare
răspunsuri agonizează în păsări
cuibărind în crengi despletite
din copacii falşilor zei
Vorace, târându-se ieri, zboară
cu furate coroane călcând pe cadavre
în privirea uitării-s averi de coş zilnic
învăţaţii-s în zdrenţe îndată ce leii sunt javre.
BOBOC DE LEBĂDĂ ALBĂ
Penaju-i mânjit până la negru de beznă
în suflet furişându-se noaptea
furat de vârtejul apelor tulburi
bobocul lebedei albe.
Când raza de sus aprinse lumina
copilăria-i furată, lăsându-te pur
cârdul de lebede albe urmezi
dar vai, stigmatul penelor negre.
Te crutemură privirea de cârd
ne-nţeleasă rămâne schimbarea
condamnând ce suprafaţa-i arată
pui alb de lebădă cu sufletul negru
convingând cu argumentul suprem
murind ca şi ele pe ultimul cântec.
ÎNMUGURIRE
Mi-e sufletul stingher şi posac,
golit ca fundul de sac
la ora când visele tac.
Mă scutur şi lupt haiduceşte
cu gigantu’-ntuneric ce creşte
până verde de gând mă opreşte.
Rup în vreascuri tăceri,
le-arunc în izvorul din suflet
spre-a-nmuguri a iubire.
CA PE O PUNTE DE TIMP
Mă surprind privind ades,
prea intens,
bobul primului grâu,
ca pe ... fratele meu,
ca pe o punte de timp,
Poate ne leagă sărutul de vânt,
necesar nouă şi sfânt,
sau poate ... poate e
chemarea a toţi şi a toate,
pentru leagăn ori pentru mormânt;
Pământ şi ... pământ ...
Mă surprind privind pâinea felii;
tu nu-l ştii,
dar eu îl văd pe bunicul meu,
cu chimirul gol, cu gândul prea greu,
scriindu-mi de-acolo, din timp,
scrisori cu dor de pământ
ce le primesc şi mi-i bine,
eu sunt ... de ieri pentru mâine,
sunt ... bobul de grâu
şi felia de ...pâine.
|
|