 |
|
 |
|
Apostu Mihai
Administrator
Data inscrierii: 19/Mai/2007
Mesaje: 190
Localitate: vaslui
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 10/09/2007 11:04 Titlul subiectului: POEZII PREZENTATE IN SEDINTA NR.8/MIHAI APOSTU |
 |
|
REBEL IN TIMP
Istoria se-nvârte
ªi mama nu mai este
În ameþeala asta
Pot sã dispar ºi eu
Încrâncenatã viaþã
În care nu-nþeleg
Nici semnul plus,
Nici minus
Transmis din Empireu.
ªi când cu Marx la masã
Bãut-a ºi Dinescu
Vroiam sã-i spun
Doar crezul
Pe care mi-l asum
Doresc idealismul
Chiar ignorând materii
Strânse de toþi confraþii
Farã folos postum.
Mi-i scârbã de glagorii
ªi dorm fãrã sã dorm
În epoca perversã
În care sunt confuz
Sãtul de afirmaþii
Din vârful de tribunã
Când se afundã þara
Într-un imens abuz.
Mi-i dor sã plâng
ªi lacrimi se pot
Prelinge sute
Istoria ºi ea se-opreºte
Câte-un pic
Doar tata îngrozit
Mai poate sã explice
De ce mor azi pãrinþii
Un pic, câte un pic.
UNDE ESTE GENERATIA MEA ?
Unde este generatia mea
In care fluturii dansau
Din floare in floare,
In care carabusii de mai
Frematau in amurg,
In care libelulele faceau
Acrobatii dinainte stabilite!
Si sentimentele...
Au ramas la sfarsitul secolului trecut.
Cine mai stie cate petale
Are un trifoi, cate fete visam
Ca doar le atingeam cu varful degetelor...
Cate nopti nedormite
Alaturi de Hyperion, alaturi
De Carul Mare...
Astazi a ramas doar o goana nebuna
Dupa praful din copita de cal,
Dupa himerele ocazionale.
Unde este generatia mea
Cu parfum de 15 septembrie,
Cu miros de must sau cires inflorit?
Atentie, va fi molima de analfabetism
Incercati sa ramaneti la monoteism...
PLOAIE RUPESTRA
Ce poem sa scriu in aceasta jungla?
Mi-ar fi placut sa fiu mangaiat de lotus
Sa fiu venerat de frunze
Pana dincolo de radacina...
Iacob arunca pietre
In proprietatea diavolului increstinat
Si pacatosii se mai inchina inca
In fata unui menhir blestemat...
Am nevoie de bratul Penelopei
Sa seman cu el florile paradisului
Sfartecat de ploile contemporane...
Ce poem sa scriu in aceasta jungla
Incandescenta?
Iubito, ce semn ai facut
De s-au intors asteroizii
Din drumul sentimentului planificat?
Ploua rupestru
Si pana la urma vom fi descoperiti
Ca am delapidat timpul.
DIMINEATA RASTURNATA
Ma invelesc cu o bucata de luna
Sfidand inceputul acestei dimineti.
Tacerea mea nu mai este justificata
Cand copilul meu nenascut
Ma visa pe mine
Cum visam nasterea lui.
Niciunul dintre noi
Nu-si va mai aminti
Visul transcedental
Astupat ermetic
Cu tangentele
Razelor de luna grabita.
Ma invelesc cu o bucata de luna
Sfidand inceputul acestei dimineti.
Rad pestii. Rad frunzele.
Ce mai conteaza ?
Rade copilul nenascut.
Ce mai conteaza?
Ma invelesc cu o bucata de luna.
Ce mai conteaza?
In ascunzatoarea sarutului
Este dimineata privita in oglinda,
Este dimineata rasturnata
Invelita si ea
Cu o bucata de luna.
EVOLUTIE
S-a despicat pamantul
In forma de mormant-
Ma incalzesc la soare
Si luna ma apasa,
Iar dorul meu de duca-i
Transfigurat in forma
Nebunului in transa.
S-a despicat pamantul
In forma de mormant-
Eu n-am sa intru in el
Nici asta seara,
Chiar daca ieri copilul
Din mine a murit
Adolescentul sigur
Se lupta sa nu moara.
EPISTOLA
Iti trimit o scrisoare semnata de un poet
Dintr-un oras european –
Daca nu o vei gasi in cutia postala
De vina este domiciliul tau instabil
Sau functionarii oficiului de posta atemporal.
Mai devreme sau mai tarziu
Aceasta scrisoare va fi gasita
De tine prietene, intre copertile unei carti.
Aici ploua si in orasul acesta european
Parca irupe dorinta de viata.
Eu inca ma mai zbat intre idealurile
Lui Platon, intre conceptiile socratice
Si marul inflorit a lui mos Gheorghe.
Vantul vine din toate partile adumbrindu-mi
Somnul de dupa geneza.
Prietene, vei intelege oare starea pe care
Am acumulat-o dupa sute de ani de istorie?
Vei intelege pofta mea de lehamite,
De avalansa neuronala ce-mi da pe dinafara?
In rest totul este ingrozitor de plat.
Astept raspunsul pe ultimul fulger varatic
In preajma Sfantului Ilie.
AGRICULTURA SUMERIANA
M-am trezit in momentul
In care luna
Treiera carabusi de mai
Si eu impachetam secundele
Intr-un balot.
Imi vine sa intreb lumea
Unde este fata nascuta
Din embrionul curcubeului?
Si fata a venit
Cu o picatura de roua
In poala veacului.
M-a ucis sentimentul revederii
Si de aceea am ramas
Corigent pe vara
La ultima glaciatiune...
Buna dimineata domnule profesor,
Pot sa zbor, pot sa mor,
Recolta mea este o lacrima
In poala veacului.
Te rog sa mi-o asezi
Dicolo de ochi
Sa pot s-o plang
Intr-o floare imbobocita.
MA-NTORCEAM ASEARA
Prin locuri triste ma-ntorceam aseara
Poeti mahmuri se retrageau si ei
O! Dureroasa clipa, a nu stiu cata oara
Eu iar ma lupt cu demoni si cu zei.
Am vrut sa beau sa imi raspund in noapte
Daca mai are rost sa scriu ceva
Daca mai are sens sa lupt pe baricada
Sau versul sa il strig pe undeva.
Dar zeii ma priveau tot a-ntristare
Nici eu nu reuseam sa imi raspund
Si imi strigau in cor, „mai fa o incercare”
In secolul acesta muribund.
Nici nu ma recunosc in vreo-nserare
Prieteni falsi lovesc neintrerupt
Prin locuri triste fara de-cetare
Ma apar singur, singur eu ma lupt.
Din lupta asta crancena si surda
Nu se aleg deloc invingatori
Si doar cel care stie sa vegheze
Va fi apreciat de luptatori.
POEM
Iubita mea din alte constelaþii,
Am sã-þi transmit imaginea-napoi
ªi cred, cã peste ºapte generaþii
Vom face dragoste în actul doi.
Contemporanii mei n-au sã te ºtie
(Reîncarnarea lor e relativã)
Când te voi întâlni-ntr-o pãpãdie
Ei vor hãlãdui dupã o divã.
Atunci îºi vor juca eternitatea
În opereta lor primordialã
Iar eu, voi pãrãsi cetatea
Iubindu-te-ntr-o rochie de galã.
Iubita mea din litere ºi semne,
Aplaudând ne vom închide-n noi;
Când mulþi nu ºtiu ce o sã-nsemne
Eu te voi sãruta în actul doi.
APROAPE DE EXIL
Sunt trei zile la rând
De când mã întorc acasã
De gât cu fantoma
Poemului perfect.
Vecinii nu acceptã ideea
Cã trãiesc alãturi de ei
ªi strâng semnãturi
Pentru izgonirea mea din cetate.
Surzi ºi orbi fac plinul
La candelã, dau foc la tãmâie
ªi-ºi atârnã crucifixuri de gât.
S-ar putea sã ne facem bagajele –
Spune fantoma depãrtându-se
În vârful picioarelor,
Depãrtându-se în acordurile
Ultimului recital de cocoºi.
Unde sã plecãm aºa de dimineaþã ?
Toate exilurile sunt ocupate,
Sunt astupate de paºii
Celor de ieri.
EU AM STIUT MEREU CA VOI MURI
Se moare in principiu si voi stiti –
Se contopesc asa cateodata
Esenta cosmica din care-am fost facuti
Cu lutul planetar calcat de roata.
Se moare rosu, galben si albastru
Se moare la comanda sau superb,
Se moare calarind un cal maiastru
Sau sugrumat de-un seaman fals, acerb.
Se moare din iubire sau din teama
Se moare dintr-un moft sau din plictis
Putini probabil stiu ce-nseamna
Sa fi murit sau sa fi fost ucis.
Un argument palpabil imi bantuie pe seara
Si-mi da un efect pe care-l stiu
Voi sta-n pozitie de drepti sa nu ma doara
De mor acum sau mor intr-un tarziu.
Sa-mi fie dorul vostru, o alinare sacra
Din versuri sa imi faceti un castel
Cand stixul il voi trece intr-o barca
Transfigurat voi fi din eu in el.
PERPETUM
Mã întreb dacã-s adevãrat
Sau vis împlinit
Al altui Eu din altã lume.
Poate sunt vis de Neanderthal
Sau visul primei celule!
Mâine poate aº fi vis de copac
Sau simplu vis de apã,
Dar hainele ce visele
Pe rând le îmbracã
Mã obligã sã fiu trist ºi sã tac.
Prin moarte eu mã voi trezi
ªi iar voi fi celulã.
SUNT OBOSIT
Sunt obosit.
Sunt al dracului de obosit.
ªi nu mi-a lipsit nimic -
Am avut din plin
Aer sã respir,
Am avut vise, plăceri ºi delir.
Am avut sânge
Prin venele mele
Nopþile am avut cerul
Plin cu stele.
Sunt obosit.
ªi nimic nu mi-a lipsit
Am avut pe lângã bune ºi rele
Toate cuvintele limbii patriei mele.
Am avut pe poteci
O sumedenie de paºi
Am strãmoºi, am urmaºi.
Ce mi-a lipsit ?
- mã întreb retoric -
Unde am greºit ?
ªi mã gândesc -
Am obosit sã fiu obosit.
_________________
SITUL OFICIAL AL ASOCIATIEI CULTURALE "POESIS MOLDAVIAE" www.poesis-moldaviae.ro |
|
FAQ 
Mesaje private 
