MATERIAL PENTRU CENACLU 15 oct. 2010

elena.mititelu

Şedinţa Nr. 89. din 15.10.2010.
Citeşte Elena Mititelu

CUM PUTEM TRĂI ÎNTR-O LUME...!?
- mai târziu traducerea poemului "Anyway"-
Sursa "Formula AS", iulie 2010

Nici oamenii mari nu sunt totdeauna cuminţi;
Uneori egoist şi absurd se comportă,
iraţionalul îi scoate aiurea din minţi...
Nu contează! Încearcă oricum şi îi iartă.

Iar dacă vrei omeneşte cu ei să te porţi,
te-acuză că ai rațiune sau gânduri meschine.
E greu, dar încearcă să-i aduni în juru-ţi pe toţi...
Nu contează! Poartă-te cu ei la fel de bine.

O carieră de succes dac-ai dobândi,
vei atrage mulţi prieteni falşi, cu gândul rău,
dar şi foarte mulţi duşmani care te vor osândi...
Nu contează! Tu mergi ca pân’ acum pe drumul tău.

Dacă ţi-e deschisă inima şi eşti cinstit,
oamenii vor profita şi te vor înşela.
Râzând de bunătatea ta vei fi mereu lovit...
Nu contează! Tu fii onest şi bun, nu scelera.

Dacă îţi treci viaţa şi ceva ai construit,
care poate fi distrus uşor peste noapte,
invidioşi că pacea şi fericire-ai găsit...
Nu contează! Construieşte oricum cât se poate.

Încearcă să dai lumii tot ce poţi mai bine,
chiar dacă n-o să fie nicicând de-ajuns,
binele va fi uitat cu siguranţă mâine...
Nu contează! Iroseşte-te, făr-a fi ascuns.

Frate, adevăru-i simplu, vrei să ţi-l spun eu?
N-a fost nimic între tine şi ei niciodat’
Totul pe lume-i între tine şi Dumnezeu…
Şi numai asta contează cu adevărat!

CÂRTIŢOIUL ŞEF
( fabulă )

Stupidul cârtiţoi cu burta plină,
Ce-o viaţă-ntreagă tranşee a săpat,
Când s-a văzut deodată la lumină,
Prin ochii orbi, scântei i-au scăpărat

Cu ochelari pe nas, plin de-aroganţă,
Sfidând pe cei din jur cu vehemenţă,
Privind de sus, vorbind cu nonşalanţă,
Primea şi şoareci în audienţă.

Şi şobolani, şi nevăstuici la coadă,
s-au aşezat dreptate să le facă,
dar cârtiţoiul vorbe goale-noadă,
făcând reproş ţâştarilor să tacă.

Uitând că sub pământ se milogea
Şi îi ruga să-l scoată la lumină,
Intra prin galerii şi promitea,
Acum, la toţi le caută pricină.

Până ieri era „oi”, „tu”, sau... dute-n... draci,
Iar azi nu-i mai cunoaşte, nu-i mai ştie,
Printre miopi e şef, n-ai ce să-i faci...
Şi cei ce văd, sunt orbi – fir-ar să fie!

Morala
Orice nerod, îndată ce s-a văzut în frunte,
L-a strâns de gât pe taică-su şi-apoi,
Fiind pe tron, încalcă reguli multe,
Dar a rămas cu-acelaşi rang de...”oi”!

CÂT TE IUBESC, FRUMOASO-MI UIT MĂSURA...
( sonet ) 1

Cât te iubesc, frumoaso-mi uit măsura,
Iar mintea-mi fuge prin oglinzi mioape,
De-al tău fior pătruns spun vorbe şchioape,
Când vrei să fim: tu - gheaţa, eu – căldura.

Te-aştept să vii cu neaua prinsă-n pleoape,
Să ningă peste ochii tăi ca mura,
Eu să topesc steluţele cu gura,
Învăluindu-te, să-mi fii aproape.

Iubita mea, eşti plină de candoare,
Tu mă aprinzi de dor cu dor mai mult
Şi faci să simt a cerului splendoare,

Dar şi căldura dragostei s-ascult.
Cât te doresc...! Ai străluciri din soare
Şi liniştea ţâşnită din tumult.

ZĂPADA PLÂNGE, SPUMEGÂND ŞIROAIE...
( sonet ) 4

Zăpada plânge, spumegând şiroaie.
Privind la apa ce-n pâraie creşte,
Şăgalnic soarele rotind zâmbeşte,
Prin norii groşi cu rădăcini de ploaie.

Cu dulce rod sămânţa încolţeşte,
Arcada frunzei de lumini se-ndoaie,
Natura se îmbracă-n mândre straie,
Pe-aripi cântarea codrului porneşte.

Întreaga viaţă îşi întoarce ceasul,
C-un verde crud pe negru-alb în zori,
Făcând întâi în inimi reci popasul,

Zvâcnind din sevă-n tainice culori.
Pe calde unduiri, grăbindu-şi pasul,
Ne-aduce Primăvara peţitori!

ROTIRI DE ARIPI PE ALBASTRU ZENIT...
( sonet ) 5

Rotiri de aripi pe albastru zenit,
În unduiri, rătăcind fac paradă,
Ploaia de frunze ce curge-n şaradă,
Urzeşte covorul cu fir aurit.

Scârţâie carele încărcate de roadă,
Sub candela lunii cu vânt liniştit,
Gratarul ne-mbie la puiul prăjit
Şi la bobiţa ce fierbe în cadă.

Amurgul din zări cu-ncetul se lasă,
În zdrenţe adoarme dealul uşor,
Răsună-n ecou prin negura deasă,

Scripcarul naturii-n cântec de dor,
La horă feciorii-şi găsesc mireasă
Alaiu-ntregeste-al toamnei decor.

RĂDĂCINI DE ŢARĂ

Părinţii visează copii
cu aripi de vise...
Îi învaţă debutantul zbor,
pentru a atinge,
piscul gustului de lapte
din ţâţa mamei...

Visează copii
cu ochi de mare...
Îi învaţă cum se culege nisipul
dragostei de ţară,
dintre pietrele mari,
hotare strămoşeşti...

Îşi visează copiii
Rădăcini de Copaci...
Coloane ale infinitului românesc:
Rădăcini de Traian, Decebal, Burebista,
de Ştefan, de Mihai, de Mircea,
de Vlad, de Tudor şi... de badea Roată...
cu Ramuri de Eminescu, de Alecsandri, de Creangă, de Vieru,
cu Frunze de Arghezi, de Coşbuc, de Stănescu,
cu Muguri de Labiş, Sorescu, Blaga...
Doamne, înmuguresc părinţii de gânduri...

CE-NSEAMNĂ DRAGOSTEA DE ŢARĂ?

Cu zâmbet cald şi ochii blânzi,
m-a întrebat nepotu-aseară...
Ce-neamnă dragostea de ţară?
Te rog, bunico, să-mi răspunzi!

Înseamnă să-ţi ubeşti odaia,
părinţii care ţi-au fost scut,
înseamnă să nu-ţi uiţi copaia
şi locu-n care ai crescut.

Înseamnă să-ţi respecţi poporul,
să te mândreşti că eşti român,
înseamnă s-aperi viitorul
şi graiul neamului străbun.

Înseamnă sfânta libertate,
credinţa, portul, neamul, glia,
strămoşii,dorul, unitate...
Şi tot ce-nseamnă – ROMÂNIA-!

TE IUBESC, IUBITO!

Te iubesc, nu pentru că eşti frumoasă...
te iubesc pentru că m-ai învăţat
să cunosc frumuseţea
primilor zori.

Te iubesc, nu pentru că eşti bogată...
te iubesc pentru că m-ai ajutat
să descopăr bogăţia
sufletului meu.

Te iubesc, iubito,
pentru că, iubindu-mă,
m-ai învăţat
cum să iubesc iubirea!

	Pagina de start a forumului Poesis Moldaviae.MyForum.ro -> CENACLUL LITERAR "POESIS MOLDAVIAE"	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1