 |
|
 |
|
apostu.marilena
Membru junior
Data inscrierii: 20/Oct/2009
Mesaje: 109
Localitate: galati
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 29/12/2009 18:05 Titlul subiectului: La Multi Ani!2010 ,,ECOURI LITERARE ''Vaslui |
 |
|
,,Eu n-am tăria ca să-ndur splendorile lumii
în mijlocul lor mi-am pierdut suflarea şi nu mi-a rămas
glas decât pentru disperarea frumuseţii” ( Cioran )
Viaţa – acest loc comun, în care ne reîntoarcem, crudă solitudine, de fiecare dată când moartea nu ne mai e de-ajuns pentru a sublima epuizantul hohot al nefericirii. Căci ce poate fi mai înălţător şi mai nobil decât poezia durerii în faţa frumuseţilor lumii, răsfrântă în inimile noastre? Nu e aceasta oare cea mai desăvârşită fericire?
Există ocazii când nu putem concepe împlinirea excluzând destrămare, cerul minus cădere, fericirea lipsit de suferinţă; hotarul lor superfluu acutizează permanent în noi nevoia de contraste. Suferinţa ne întăreşte, pe îndată ce fericirea ne face mai vulnerabili; fericirea este un abandon, iar durerea o luptă. Nu ne putem accepta victoriile decât ca pe o dovadă de slăbiciune, şi, totodată, avem nevoie de atâta forţă pentru a plânge…Nu putem simţi fericirea urcându-ne-n priviri, decât asumându-ne efemerul ei, şi, implicit, tristeţea ei postumă.
Placiditatea, iată una dintre mediocrităţile cele mai comode. Nimic nu te poate face mai uman decât efervescenţa simţurilor, trecerea perfectă de la foamea de sărut la sărut, de la lumină la singurătatea fluturilor…Şi această permanentă luptă cu noi înşine, noi o numim destin.
Aţi simţit vreodată noaptea despletită bătându-vă pe umăr?Sau ploaia împuşcată de rădăcinile fluturilor făcându-vă semn cu mâna?Ori poate scâncetul pruncilor urcându-vă în lacrimi?V-aţi lăsat dezmierdaţi de spicele de grâu împletite prin glezna unui cal?Aţi sărutat vreodată lumina răstignită în muguri de crin? Dacă aţi ispăşit vreodată aceste stări, dacă aţi gustat căderea, doar pentru a explora alte posibilităţi de înălţare, înseamnă ca nu vă sunteţi vouă înşivă suficienţi; înseamnă că fericirea şi nefericirea compun o ecuaţie cu două ingenue cunoscute…Şi această rană circulară ne vindecă de perfecţiune.
Da, am fost fericiţi, acele câteva clipe într-o viaţă de om când am fost cu adevărat fericiţi, ne fac demni de eternitate. Şi de răsfăţul zădărniciei.
Luciditatea fericirii nu are unitate de măsură; beţia chinului se măsoară în silabe de iubire, şi poate doar putinţa noastră de a-l trăi pe celălalt, de a somatiza fiecare zâmbet, fiecare şoaptă ne conjugă durerea la prezent…sufletul şi carnea, aceste alfa şi omega în care abisăm neîncetat…Şi durerea aceasta spartă din noi se purifică-n extaz.
Iubim, şi nimic în noi nu prevesteşte fragilitatea, tăcerea sau uitarea…Doar lacrimile ne mai visează din când în când, atât cât să ne-aducem aminte de cer. Iubim, şi dragostea noastră îşi cere tributul de sânge: cele câteva secunde de înalt.
Nu ne mai rămâne decât să învăţăm să nu ne mai aparţinem, să ne dezlipim timid de chinul singurătăţii şi să ne aruncăm, cu sufletul înainte, în iubire, eternul refugiu şi eterna agonie a fericirii… Ce a fost nu se pierde daca inima noastra si-a dus freamatul in timp si in suflet. Ce-am invatat, este o povata a vietii pentru viitoarele noastre amintiri. Cautam Iubirea, magica dorinta, spre implinirea noastra…anii trec si noi, oamenii acestui pamant, simtim prin dorintele noastre Ecourile propriilor aspiratii.
Ne privim in oglinda sufletului si dorim unul asemanator langa noi.Numai avem rabdare sa fim fericiti.Dar Fericirea este relativa,precum Adevarul.Iar Adevarul absolut este DUMNEZEU.Noi nu putem fi Dumnezei,ci doar chipul si asemanarea lui.Caci asa ne doreste: frumosi,iubitori si buni.Pentru noi si pentru ceilalti întocmai noua,ni s-a daruit fiecaruia o Inima,ca sa bata,ca sa fie cautata si sa caute la randu-i ….o alta….din ea razbat ca un noian al patimilor vise,dorinte,pasiuni,tot ce e mai elegant pentru oamenii acestui pamant.
Imagini peste imagini se suprapun in inimile tuturor.
,,ECOURI LITERARE’’al Asociatiei culturale POESIS MOLDAVIAE Vaslui-este ceea ce ne-am dorit dintotdeauna si dorim si acum….
Sunt Ecourile inimii!
Cu admiratie,respect ,de la Galati
Marilena Apostu
va ureaza un an cu impliniri,cu vise,cu sanatate,cu realizari marete
La Multi Ani ! 2010 |
|
FAQ 
Mesaje private 
